Mircea CĂRTĂRESCU

Gustul dulce amar al fantomaticii jpeg
Gustul dulce-amar al fantomaticii
Ne părăsim propria viață, tot mai des, în favoarea altor vieți, construite de mintea noastră ca jocuri secunde și paradisuri artificiale.
Claritas, integritas, consonantia: lumile lui Dante jpeg
Claritas, integritas, consonantia: lumile lui Dante
Nimeni nu i-a făcut vreodată concurență lui Dante, nici ca forță poetică și satirică, nici ca viziune, nici ca bogăție a fețelor răului și-ale binelui, nici ca arhitectură a lumilor imaginare.
„Nu mă tem de tehnologie, ci de oameni“   interviu cu Mircea CĂRTĂRESCU jpeg
Croh într-o poză voalată
Croh, tata Croh, era în centrul întregii povești. El vorbea ultimul și, ascultîndu-l cum îți discută povestirea, înțelegeai și tu, în fine, ce-ai vrut să spui în ea.
„Întîmplare sau destin, nu știu, dar asta e povestea” – interviu cu Mircea CĂRTĂRESCU jpeg
„Întîmplare sau destin, nu știu, dar asta e povestea” – interviu cu Mircea CĂRTĂRESCU
Nu poți iubi ceva dacă nu-l înțelegi. Iar literatura e mai greu de-nțeles, presupune o implicare mai mare decît în orice altă artă. Cititorul scrie cartea alături de scriitor, de-aici imensa satisfacție a lecturii.
„Putem vorbi azi de o criză a omului și de instaurarea unei epoci «post umane»“ – interviu cu Mircea CĂRTĂRESCU jpeg
„Putem vorbi azi de o criză a omului și de instaurarea unei epoci «post-umane»“ – interviu cu Mircea CĂRTĂRESCU
Nu e de mirare că intelectualul din lumea actuală se simte furios și frustrat, și asta nu datorită unui ego exacerbat, ci sentimentului de neputință.
„Nu mă tem de tehnologie, ci de oameni“   interviu cu Mircea CĂRTĂRESCU jpeg
„Nu mă tem de tehnologie, ci de oameni“ - interviu cu Mircea CĂRTĂRESCU
Eu vreau să scriu, asta e viața mea. Îmi place să scriu, îmi iau toată stima de sine din asta, oricîtă suferință mi-ar aduce.
Patimile după Cărtărescu jpeg
„Nu mă tem de tehnologie, ci de oameni“ – interviu cu Mircea CĂRTĂRESCU
Citesc pasionat despre toate. Tehnologia computerelor și genetica sînt chiar două hobby-uri constante ale mele. Știu în detaliu tot ce e the state of the art în amîndouă. Sper doar ca oamenii să nu-și bată joc de viitorul incredibil pe care l-ar putea avea datorită pr
Ura și galeriile de fotbal jpeg
Ura și galeriile de fotbal
A da muie înseamnă, fără-ndoială, în imaginaţia primitivă a junilor din galerii, a umili femeia, a o pune la locul ei, a te reasigura că "toate sînt tîrfe", că „femeia nu e om", adică a-ţi exercita, sadic, puterea asupra ei. Acest raport de putere şi umilire e transferat şi în zona confruntării sportive. „I-am avut", „le-am tras-o", „le-am dat muie" e aici sinonim cu „i-am învins". Ceea ce mai arată o dată, dacă mai era nevoie, că se
MHS de la A la Z jpeg
Imperiul de hîrtie
Nebun, sublim nebun, hilar nebun, nebun înţelept şi nebun jucăuş, MHS e suveran în lumea sa de hîrtie. Sînt momente în scrierile sale cînd ingeniosul nu mai este deloc temperat. Atunci levitează deasupra peisajului abstrus al literaturii, şi ne aduce şi pe noi în stare de levitaţie.
Make the textbooks great again! jpeg
Make the textbooks great again!
Aș lăsa baltă și eternele teorii puerile ale „genului liric“ sau „genului epic“, epitetele, metaforele și comparațiile, rudimentele de naratologie, confuzia totală a analizelor de texte poetice. Astea sînt meșteșuguri de tîmpenie, chiar dacă s-a renunțat la „comentariile literare“ în favoarea testelor-grilă. Aș merge numai pe trezirea apetitului pentru lectură. Lectură incitantă, rapidă, interesantă pentru tineri. Literatură serioasă aș face în cercuri, cenacluri și cursuri de creative writing, 
Make the textbooks great again! jpeg
Make the textbooks great again!
Şcoala e a școlarilor, nu a profesorilor. Aș lăsa baltă eternele teorii puerile ale „genului liric“ sau „genului epic“, epitetele, metaforele și comparațiile, rudimentele de naratologie, confuzia totală a analizelor de texte poetice. Astea sînt meșteșuguri de tîmpenie, chiar dacă s-a renunțat la „comentariile literare“ în favoarea testelor-grilă.
„Cine nu ştie să aibă dezamăgiri nu ştie să aibă nici succes“   interviu cu Mircea CĂRTĂRESCU jpeg
„Cine nu ştie să aibă dezamăgiri nu ştie să aibă nici succes“ - interviu cu Mircea CĂRTĂRESCU
Confuzia oamenilor tineri din acest moment vine și din lipsa obișnuinței lecturii, a disciplinei intelectuale. Nu-i poți scoate din deruta lor arătîndu-le cu degetul în ce direcție trebuie să se ducă, ci doar indirect, prin exemplu personal.
Un drum la Turda jpeg
Un drum la Turda
Salina din Turda este lucrul cel mai uimitor pe care l-am văzut în ultimii ani, la noi și aiurea.
Am vorbit vorbind    jpeg
Am vorbit vorbind...
Îmi amintesc atît de bine starea mea de panică pe cînd stăteam la măsuță, cu bannerul Dilemei în spate, jucîndu-mă nervos cu una dintre pălăriile de pai care, în acel an, au fost „mascota“ festivalului.
Eu şi Solenoid  Călătorie în bolgiile universului (ne)cunoscut jpeg
Ştefana
Pe 8 decembrie m-am căsătorit cu Ştefana, la Consiliul Popular al Sectorului 2, pe Olari, la minus douăzeci de grade temperatură, pe o ninsoare feerică şi tristă. Îmi amintesc cum am ieşit pe Moşilor, între blocurile ca nişte bucăţi de carton murdar, pe şoseaua aproape pustie, încadrată de uriaşe mormane de zăpadă.
„Un act de credinţă, o formă de cunoaştere“ – discurs de mulţumire jpeg
„Un act de credinţă, o formă de cunoaştere“ – discurs de mulţumire
În ceea ce mă priveşte, fiecare premiu pe care l-am primit în cei patruzeci de ani despre care v-am vorbit m-a luat prin surprindere şi mi-a dat acel sentiment ambiguu în legătură cu care vechii greci foloseau cuvîntul hybris.
„Mă numesc Cărtărescu dintr o greşeală de transcriere la primărie“ jpeg
„Mă numesc Cărtărescu dintr-o greşeală de transcriere la primărie“
Perioada cea mai obscură, mai ciudată, care mă intrigă cel mai mult din toată viaţa mea, sunt primii ani de copilărie. Aş vrea să-i pot visa cândva. Să-i pot desluşi cumva. Chiar să fac o şedinţă de hipnotism şi să mi-i pot aduce aminte limpede.
Mi se pare că îmi duc viaţa jpeg
Mi se pare că îmi duc viaţa
Doamne, verde e gardul viu! ruginite sînt tomberoanele!
Un român la Bruxelles (sau la Haga?) jpeg
Un român la Bruxelles (sau la Haga?)
Bineînţeles, stînd la coadă la aparatul de cafea, cu nasul proptit între omoplaţii geneticianului maghiar de reputaţie internaţională, m-am luminat tot la faţă cînd l-am văzut pe Predrag apărînd în uşă.
„Dacă reuşesc să termin Orbitor 3, mi am plătit biletul   ” jpeg
„Dacă reuşesc să termin Orbitor 3, mi-am plătit biletul...”
Insula "normalităţii" culturale va fi erodată de oceanul mediatic din jur.
Cum mi am construit un tahistoscop jpeg
Cum mi-am construit un tahistoscop
Nu am încredere în viteză. Poate şi din cauza moştenirii mele bănăţene, prezenţa de spirit şi promptitudinea reacţiilor nu mă prea dau afară din casă. M-am căit întotdeauna de tot ce am făcut în pripă, de fiecare pagină pe care-am dat-o la tipar fără s-o revăd, de orice decizie pusă în aplicare pe loc. Citesc încet şi scriu încet, aproape incredibil de încet.
Zen  Jurnal 2004   2010 jpeg
Zen. Jurnal 2004 - 2010
E trei şi jumătate noaptea, n-am putut dormi o clipă. Anotimpul trece, singur veghez. Sînt santinela, cel ce veghează somnul celorlalţi, de care scria Kafka. Scriu aici, dar nici cu a zecea parte din puterea mea de altădată. M-am obişnuit, din ticăloasa nevoie de a supravieţui, să scriu repede, uşor, la suprafaţă, să scriu, să descriu. Am uitat cine sînt şi ce trebuie să fac pe acest fund de mare. Am fost într-un fel părăsit, lăsat de capul meu.
„Vreau să dau totul din mine şi cu orice preţ“ jpeg
„Vreau să dau totul din mine şi cu orice preţ“
Singurul domeniu literar străin mie pînă azi este teatrul – de fapt, am scris odată o mică piesă care s-a publicat şi jucat în Italia, dar a fost o excepţie. Nu am intenţia programatică să „ratez“ toate genurile, am făcut-o doar din curiozitate şi a­muzament. Sînt fericit că am deja 26 de ani de la debut şi că am rămas la fel de disponibil pen­tru orice experienţă, ca şi la prima carte.
Entry jpeg
Entry
Am cincizeci şi patru de ani. Oricum aş lua-o, două treimi din viaţă au trecut. Am ajuns să-mi amintesc bine lucruri petrecute acum jumătate de veac. Tinereţea mea a fost acum treizeci de ani. Am prieteni pe care nu i-am văzut de două decenii.
Cum mi am construit un tahistoscop jpeg
Too much monkey business
Cum pur şi simplu habar n-am cine mai sînt astăzi idolii, am întrebat-o pe fiică-mea, care, avînd cincisprezece ani, ar fi putut să fie mai în temă. "Păi, nimeni", mi-a răspuns ea, lăţită pe fotoliu şi gîfîind, fiindcă dansaserăm vreo jumătate de oră pe Chuck Berry ca nebunii. "S-a terminat cu idolii. Acum e-nghesuială mare în topuri, unii intră, alţii ies, colegîştele mele fredonează azi din A.S.I.A., mîine din Ca$$a Loco, dar nimeni nu mai are un cult pentru careva.
Cum mi am construit un tahistoscop jpeg
Nuova Guardia
Pentru mine, fotbalul s-a asociat mereu bucuriei, mîndriei că pot aprecia o fază bună, triumfului cînd naţionala cîştigă. Amărăciunii cînd pierde. În ultimul an, însă, ca în multe alte domenii ale vieţii noastre publice, am trăit sentimentul că simpatica şi necesara subcultură a fotbalului a devenit subumanitate şi că microbiştii s-au transformat în microbi...
Sábato ar fi luat o ca prevestire jpeg
Sábato ar fi luat-o ca prevestire
dimineaţă rece dar luminoasă de aprilie suntem în anul Domnului 1992 troleibuzul 66 abia se târăşte prin mijlocul circulaţiei eu, pe banchetă, citesc „Păianjenul negru“ mă uit din când în când pe geam la lumea colorată şi enervarea în mine creşte:
Fapte jpeg
Fapte
Colegii îi ziceau Emin sau Eminache.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Jurnal cu Darwin
25 februarie Ca să nu uit. Aseară, la "Edgar’s", întîlnire cu Darwin, excentricul englez. Cină informală cu jurnaliştii....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O fîntînă în mare
La întrebarea dacă un scriitor trebuie să aibă cultură ştiinţifică răspund, nu foarte decis, dar măcar audibil: nu....
Omul fără dileme jpeg
"Too much monkey business" (2003)
De ceva vreme încoace, trăim într-o societate lipsită de repere şi de un sistem de valori. Nu-mi dau seama dacă această stare de fapt a început să devină mai pregnantă în anul 2003, atunci cînd Mircea Cărtărescu a surprins-o în articolul de mai jos. Nici dacă conţine într-adevăr vreo dilemă. Ceea ce mi se pare îngrijorător este că facem parte deja dintr-o lume fără nuanţe, în care noi, cîţiva, încă ne dorim să comparăm, să ne raportăm sau, pur şi simplu, să descoperim "idoli" care seamănă cu pri
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Vom fi la fel de sufocaţi de lichele, de profitori, de mitocani, de impostori
1. În 2007, am fost cu toţii martorii unei noi încercări, cea mai radicală de pînă acum, a preşedintelui şi a electoratului, de a aşeza România pe liniile de ghidaj ale normalităţii politice....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Dacă reuşesc să termin Orbitor 3, mi-am plătit biletul..."
dialog cu Mircea CĂRTĂRESCU Succesul cărţilor şi miturile intelectualilor Simona Sora: Aş începe discuţia din "actualitatea fierbinte", adică de la cartea De ce iubim femeile, cel mai mare succ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Erată
Cum la erata precedentă nu am promis - din prudenţă profesională - că nu se va mai repeta, avem acum ocazia de a ne arăta consecvenţa....