Lidia Vişan
Biserica germană din Malcoci
Nu vă apucaţi să căutaţi Malcociul pe harta Transilvaniei, printre satele de saşi, că n-o să-l găsiţi. Căutaţi în Dobrogea, la 9 km est de Tulcea, prima localitate de pe drumul binecunoscut de amatorii de pescuit în Deltă.Firesc, vine întrebarea: germani în Dobrogea? Firesc, vine întrebarea: germani în Dobrogea? Da, am avut şi noi, dobrogenii, colonii de germani.
citiţiConsulate străine în Tulcea
Tulcea a fost şi încă este un oraş cu o mare diversitate etnică, unde românii convieţuiesc de secole cu ruşi-lipoveni, turci, greci, germani, bulgari, italieni, evrei şi multe alte naţii. Şi azi se mai păstrează frînturi din vechile mahalale ale oraşului (14 la număr), fiecare cu lăcaşul ei de cult.
citiţiDobrogea în sărbătoare
14 noiembrie. O zi ca oricare alta pentru mai toţi românii. Nu şi pentru noi, dobrogenii, care celebrăm la această dată un eveniment deosebit: unirea efectivă a Dobrogei cu România, la 14 noiembrie 1878. În această zi solemnă, regele, pe atunci prinţul Carol I, aflat la Brăila, proclama: „Noi luăm astăzi în stăpînire Dobrogea.“
citiţiTemplul coral din Tulcea
Dacă intrai într-o cafenea din Tulcea pe la 1900, vedeai, ca şi Nicolae Iorga, „o tărcată expoziţie etnografică“ şi asta pentru „că se înşirau pe scaune, unele lîngă altele, căciuli bulgăreşti, căciuli mocăneşti, pălării ţărăneşti, pălării orăşeneşti, fesuri turceşti, turbane tătăreşti şi hainele corespunzătoare“.
citiţiA fost odată... un bazar
De cîtăva vreme, fosta Piaţă Civică a orăşelului nostru a fost updatată, modernizată şi reinvadată (mai ales în serile de vară) de tulceni, şi mai mici şi mai bunici. Foarte puţini însă dintre cei care stau pe băncuţe şi admiră jocurile de lumini şi de apă cunosc ce se afla înainte pe aceste locuri, înconjurate acum de blocuri din anii ’70-’80.
citiţiMonumentul Independenţei
Două locuri vizitează un nou-venit în Tulcea: faleza, binenţeles, şi Monumentul Independenţei. Acum nu vă închipuiţi că monumentul ăsta are cine ştie ce linie arhitectonică fantastică sau că turiştii veniţi pe aici sînt cuprinşi, brusc, de un simţămînt patriotic. Nu.
citiţiCasa lui Licheardopol
La fel ca şi multe alte surate de-ale ei (poate mai puţin cele din Ardeal), Tulcea a fost vitregită de sistematizarea comunistă şi a păstrat prea puţin din clădirile vechi ale oraşului. Pe dealuri, mai poţi regăsi ceva din farmecul fostelor mahalale (cîndva 14 la număr). În centrul oraşului însă, cît vezi cu ochii, blocuri şi artere noi. Vrei rămăşite din centrul vechi? Trebuie să treci de pavăza de blocuri.
citiţiLa Tulcea, nava cu aburi „Republica”
Dacă vrei să bei o cafea sau un suc pe faleza Dunării din Tulcea, un loc mai cu fiţe găseşti la bordul navei - muzeu „Republica”.
citiţiPalatul Paşei şi stăpînirea turcească în Tulcea
Dacă turistul aflat în drum spre deltă ar zăbovi puţin şi în Tulcea şi ar vrea să afle cîte ceva din istoria şi farmecul de odinioară al oraşului, printre atîtea altele, cu siguranţă n-ar trebui să ocolească fostul Palat al Paşei, în prezent Muzeul de Artă local.
citiţi















