Ioana BOT

Spălarea de ură jpeg
Spălarea de ură
Ceea ce mă îngrijorează e sugestia obligativității fericirii, ca o condiție a realizării individului.
Prostia, închipuri vechi și vederi nouă jpeg
Prostia, închipuri vechi și vederi nouă
Observ o deplasare hotărîtă a cîmpului semantic al prostiei, survenită în ultimul secol.
Expertiza în educația națională (cîteva reflecții și un exercițiu de fixare) jpeg
Expertiza în educația națională (cîteva reflecții și un exercițiu de fixare)
Avem mai mulți experți în modificarea Legii educației naționale decît în educație în sine.
Criza știintelor umaniste? jpeg
Expertiza (care nu este)
Am moștenit un dulap cu „hîrtii”, cum procedez?
Mioritically Correct jpeg
Mioritically Correct
Scriu despre probleme vii cu ajutorul unor exemple moarte.
Să nu ne plictisim… jpeg
Să nu ne plictisim…
Nu m-am schimbat: nu de singurătate mă tem, ci de plictis în locuri publice.
Despre ratare și fericire jpeg
Despre ratare și fericire
Am ratat, oare, nerămînînd în Occident, în tinerețe? Sînt convinsă că aș fi putut reface, cu succes, un parcurs academic, acolo, chiar pornind de la zero.
Mîndru că sînt modest jpeg
Mîndru că sînt modest
Sub presiunea unor asemenea (noi) convenții sociale, locul modestiei se redefinește și el, desigur. Ea presupune, prin definiție, discreția și anonimatul (celui care o dovedește în acțiunile sale) – dar ce te faci, coniță, cînd lumea noastră detestă anonimatul și cere să fie identificat fiecare chip și persoană care face, ce face, cum face și mai ales… cîte like-uri primește de pe urma facerilor sale (de bine)? Binefăcătorul anonim devine o categorie tot mai rară, modestul slujbaș trece
Nu, nu sînt o femeie decentă… jpeg
Nu, nu sînt o femeie decentă…
Pot evoca, din amintiri, lungi șiruri de foști studenți și actuali colegi, vulpi în vie, care acuză strugurii de acreală cu o energie pe care ar putea-o folosi, totuși, la culegerea respectivilor struguri sus puși – cu scara…?
Cerul peste noi: cade sau nu? jpeg
Cerul peste noi: cade sau nu?
…De cîte ori voisem să scriu despre cer pentru Dilema veche, îmi căzuse cerul în cap, vreau să spun.
Trenuri occidentale în traducere românească jpeg
Trenuri occidentale în traducere românească
„Ar trebui interzis accesul oricui în trenurile acestea de lux, despre cum ar trebui să ne păzim, să nu le permitem, să plece de la noi, ducă-se, nu li-i rușine, uite ce bagaje nespălate au, or fi avînd și purici…“
Despre inadecvare jpeg
Despre inadecvare
„Toți avem un preț“, mă încuraja mai an o mămică îngrijorată de viitorul odraslei sale. Așa că, la capătul programului de consultații, ajung să mă întreb ce fac eu acolo, de fapt: lupt cu hidra corupției sau explic de ce a scris Gherea cum a scris despre poezia lui Eminescu (de pildă)?
„E destul şi atîta!“ jpeg
„E destul şi-atîta!“
Autosuficiența studentului la Medicină va ucide pacienții medicului în viitor, autosuficiența studentului la Litere va ucide cultura în spiritele elevilor săi viitori, va ucide limba – și, printr-o firească extensie, capacitatea de a gîndi a celor care îl vor avea la catedră.
A vorbi cu oile, astăzi jpeg
A vorbi cu oile, astăzi
A se slăbi, voi zice, în continuarea îndemnului lui Marian Papahagi: să lăsăm Miorița (baladă culeasă de romantici, colindă de doliu în Transilvania secolelor trecute, construct identitar al culturii naționale, născut la 1848 și consacrat la 1941 de marele Călinescu etc.) la locul ei, în istoria noastră culturală.
Impostura, pe la noi jpeg
Impostura, pe la noi
„Nu pot să scriu nimic coerent, am stat azi noapte la partid, la filială, avem probleme mari, ați văzut că ies sindicatele în stradă, dar contez pe înțelegerea dvs.“
Mic portret  Ce mare şmecherie? jpeg
Şmecheria şi hoţia sînt a filei două feţe...
Exemplele mele de șmecheri vin din rîndurile elevilor/studenților mei (unii, între timp, deveniți colegi de breaslă cu mine.
Pregătirile de Crăciun, la patru mîini jpeg
Pregătirile de Crăciun, la patru mîini
Așa cum mă fofilez de la tăierea porcului, sînt reticent și cînd vine vorba de tăierea bradului.
Teoria şi practica tupeului jpeg
Teoria şi practica tupeului
„Toupet“ înseamnă şi „ciuf (de pene)“ – eventual chiar fals, şi tupeu… Grea misie, misia de cititor, fie şi de BD-uri franţuzeşti şi comuniste.
Cum am devenit complotistă jpeg
Cum am devenit complotistă
Frate (mă rog, soră…) cu românul din cele mai vechi timpuri, probabil, teoria complotului (noi am fost ocupaţi întotdeauna de alţii, noi am avut parte de o istorie vrăjmaşă, nouă ni se întîmplă mereu toate relele, pe noi şi bogăţiile noastre le vor toţi duşmanii, toţi vecinii, toţi străinii…) e una dintre cele mai greu de ucis prejudecăţi.
Din colecţia de etichete a unei profesoare aproape pensionare jpeg
Din colecţia de etichete a unei profesoare aproape pensionare
Un poet drag mie, Shel Silverstein, are o istorioară despre un băieţel care se laudă cu leucoplastele sale, puse mai peste tot: pe degete, pe nas, pe coate, sub braţ şi la genunchi, pe buric şi pe ceafă, ce mai, e plin! Problema (şi poanta poeziei) e că puştiul n-are nici o tăietură…
La o donaţie – exerciţii de optimism jpeg
La o donaţie – exerciţii de optimism
Cînd tatăl meu a aflat că nu mai avea mult de trăit, şi-a pus problema arhivei personale, pe care o adunase şi la care lucrase o viaţă întreagă. De prin 1959 pînă în 1999 făcuse, în fiecare an, cel puţin un stagiu de teren, „la cules folclor“, toate soldate cu înregistrări, note, fotografii şi obiecte salvate.
Autoportret cu principii jpeg
Autoportret cu principii
Nimic mai trist decît o lume în care respectarea principiilor devine o chestiune de opţiune personală. Dacă eu înţeleg să respect principiul de a nu fura şi să cer pedepsirea celor care o fac, alături de mine poate trăi şi se poate înmulţi comunitatea celor pentru care principiul este, dimpotrivă, „pupă-l în bot şi-i papă tot“.
Liste la subiect jpeg
Liste la subiect
Ce e cool? Un fel de „fresh de idei de-a gata“. Imaginea mi-a fost dată auzind un grup de fetiţe elveţiene, care veneau de la şcoală şi îşi comentau isprăvile exclamînd, tot la a doua frază, admirativ: „oohh, c’est frais!“, „waw, c’est super frais!“, de nu ştiam, în primul moment, ce spun copilele atît de entuziast.
Cu superstiţiile pe superstiţii călcînd… jpeg
Cu superstiţiile pe superstiţii călcînd…
Am, cum să nu am! Raţională (cum mă ştiţi), ardeleancă, femeie, voi recunoaşte, ruşinată de contextul dilematic şi mîndră de mine, că am superstiţii. De care încerc să scap, cu mijloace sărmane... Port cu mine obiecte-talisman.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Şpaga & Me   poveşti personale cu acoperire internaţională jpeg
Şpaga & Me - poveşti personale cu acoperire internaţională
Încerc să îmi amintesc momentele în care am dat eu însămi şpagă – şi cum m-am simţit, dînd-o. Mă gîndesc că, în vreme ce e înălţător şi exemplar să nu iei şpagă, e taman pe dos să dai şpagă. Aşadar, ce îmi amintesc cel mai bine sînt momentele din comunismul tîrziu, cînd am dat şpagă.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Vacanțele vieții mele dintîi
Vacanţele au intrat în viaţa mea odată cu şcoala primară: cum nu îmi plăcea deloc la şcoală (sunetul sec al lemnului rupîndu-se îmi evocă pînă azi beţele învăţătoarei peste capetele şi spinările noastre...), vacanţele au primit implicit intensitatea unei trăiri fericite, ocupîndu-mă numai cu ceea ce îmi plăcea.
Universităţi româneşti între top şi topping jpeg
Universităţi româneşti între top şi topping
Dintr-un reflex pe care eu l-aş pune pe seama nesiguranţei noastre endemice şi a altor frustrări bine îngropate în pămîntul patriei, românii sînt sensibili la orice clasificări îi aşază în vreun loc exact în raport cu lumea cealaltă: a fi eşuat în coada unui top (al fericirii naţiunilor globului, ca să citez un exemplu recent) e mult mai bine decît a nu figura acolo.
Un tren cît o ţară întreagă jpeg
Un tren cît o ţară întreagă
Dacă aeroporturile şi avioanele mi se par chintesenţa no man’s land-ului şi, în consecinţă, le locuiesc cu un ciudat (mie) sentiment de inaderenţă, incitant asociată unei senzaţii de libertate „proastă“ , în schimb trenurile – de oricînd şi de oriunde – mi se înfăţişează drept imaginea cea mai necosmetizată şi mai plină de miez a ţării ce le are.
Vacanțele vieții mele dintîi jpeg
Vacanțele vieții mele dintîi
Vacanţele au intrat în viaţa mea odată cu şcoala primară: cum nu îmi plăcea deloc la şcoală (sunetul sec al lemnului rupîndu-se îmi evocă pînă azi beţele învăţătoarei peste capetele şi spinările noastre...), vacanţele au primit implicit intensitatea unei trăiri fericite, ocupîndu-mă numai cu ceea ce îmi plăcea.
Un master, două mastere    şi mai multe întrebări jpeg
Un master, două mastere... şi mai multe întrebări
Cu mult înainte să bată prin universităţile româneşti tornadele reformei Bologna, acestea începuseră să îşi construiască programe de master; era prin 1994-1996, iar programele erau concepute într-o libertate care ne face, azi, nostalgici: elitiste, cu discipline de performanţă, durau cîte trei şi patru semestre, cu profesori străini prestigioşi pe care în sfîrşit îi vedeam predînd şi la noi, în carne şi oase, cu tăieturi interdisciplinare ameţitoare, astăzi, pentru oricine lucrează la pla
Ce mă miră, într o după amiază de iulie, după bacalaureat    jpeg
Ce mă miră, într-o după-amiază de iulie, după bacalaureat...
Studenţi care nu ştiu că pentru a citi o carte trebuie să îi întorci paginile (sic!), studenţi minţind infinit pentru a obţine înlesniri de la programul de studiu, studenţi căutînd să te facă din vorbe, deşi un semestru întreg le-ai explicat că nu e nici moral, nici profesionist să o încerce. Studenţi miraţi, la examen: „N-am crezut că o să mă întrebaţi pe bune!“.
Inefabila interdisciplinaritate gif
Inefabila interdisciplinaritate
Să presupunem că o universitate angajează un specialist în relaţia dintre istoria matematicii şi istoria literară: e nevoie de 3 cursuri şi minimum 45 de studenţi interesaţi pentru a menţine postul. Şi dacă studenţii nu se înscriu? Să faci din ele cursuri obligatorii pentru toţi cei de la Literatură română?
Cîteva inefabile şi o definiţie jpeg
Cîteva inefabile şi o definiţie
Prietenul la nevoie se cunoaşte“, repetăm, liniştindu-ne mai întîi pe noi înşine – că ştim ce este un prieten, adică. Dar, aici, nu prietenul este cuvîntul cu un sens mai problematic: prietenul „se cunoaşte“ (ceea ce sugerează o competenţă implicită a „cunoscătorului“ într-ale prieteniei), însă aceasta se întîmplă, atenţie!, „la nevoie“. Să reflectăm asupra „nevoii“.
O vară cu Obscure jpeg
O vară cu Obscure
La Geneva intră între obiectele firescului cotidian: cine circulă toată ziua prin vieille ville (străzi înguste, zone pietonale și doldora de lume la orice oră) se folosește nu de bicicletă, ci de ...trotinetă. Trotineta pentru adulți, pe care alunecă (uneori fac slalom printre pietoni, cu ușurința unor patinatori foșnind pe incredibila catifea a asfaltului) funcționari în costume antracit, profesori în khakis și pulovere un peu trop portés.
Elitele? O frază de dînşii inventată… jpeg
Elitele? O frază de dînşii inventată…
Cu alte cuvinte, elitele există, dar nu cred că statul român postcomunist este mai interesat în crearea, menţinerea şi recunoaşterea lor decît statul comunist. Iar percepţiile României profunde se pliază acestei indiferenţe ceţoase, venite „de sus“, mai uşor decît am crede.
Ilustra victimă   comploturi împotriva lui Eminescu jpeg
Ilustra victimă - comploturi împotriva lui Eminescu
Cînd, la începuturile lui 1990, mass media a început să vorbească la noi despre Eminescu numindu-l „cea mai ilustră victimă a cenzurii comuniste“, ea nu făcea decît să repete un scenariu mitizant, cu succes verificat la publicul românesc.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Competențele și performanțele specialistului român
Ca unei profesoare de română ce mă aflu, articolul dlui Dan Ungureanu din nr. 308 al Dilemei vechi, intitulat „Educaţia axată pe competenţe“, mi-a stîrnit, fireşte, interesul. Consider că orice dezbatere despre starea învăţămîntului românesc actual este binevenită, cu condiţia să fie altceva decît o perdea de fum electorală, publicistică sau cu mai ştiu eu ce mize străine substanţei dezbaterii înseşi.
Jurnal roman: fără profesorul Papahagi jpeg
Jurnal roman: fără profesorul Papahagi
Am făcut parte din prima generaţie de bursieri „Vasile Pârvan“, a programului guvernamental iniţiat de Marian Papahagi la Academia română din Roma (Accademia di Romania), în calitate de director al instituţiei, din 1998. Am ajuns acolo la două zile după ce el plecase dintre cei vii: dispariţia profesorului Papahagi suspenda toate mişcările anterioare, menite să reîntemeieze „şcoala românească la Roma“, abrogată de regimul comunist. Aterizam, alături de mult mai tinerii mei colegi de bursă, într-
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Povestind Europa de Est: funcţionarul, profesorul de filozofie, politicianul...
Principalul organizator al Zilei Europei de Est la Universitatea din Fribourg, profesorul Nicholas Hayoz, a deschis lucrările insistînd asupra faptului că nu fuseseră invitaţi specialişti occidentali,...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Festivalul lecturii în oraşul lui Calvin
O dată la doi ani, toamna, Geneva îşi coboară cărţile din rafturile bibliotecilor şi librăriilor " pe străzi....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Nervi academici, calm dilematic - din nou despre editarea electronică a lui Eminescu -
Dl academician Eugen Simion găseşte cu cale să răspundă articolului meu, "Manuscrisele eminesciene, între fantasmă culturală şi obiect de studiu" (apărut în Dilema veche, nr....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Profesor, astăzi: din ce motive?
Am sperat zadarnic, în ultima săptămînă, că evenimentele care au stat pe prima pagină a ştirilor îmi vor ancora articolul promis în alte realităţi decît cele "dintotdeauna mie ştiute", despre meseria ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manuscrisele eminesciene - între fantasmă culturală și obiect de studiu
Rămase într-o ladă la Titu Maiorescu, dăruite Academiei, descifrate cu elan şi comentate artistic (exegeza lui G. Călinescu) sau " dimpotrivă " restituite cu minuţie şi studiate aidoma (exegeza lui Perpessicius), manuscrisele eminesciene au avut parte de destinul ambiguu, la noi, al monumentelor naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Măsuri şi greutăţi" ale facultăţilor umaniste
Multe sînt problemele care dau de furcă, astăzi, învăţămîntului universitar românesc....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Numărătoarea nu e echivalentul judecăţii
Articolul foarte substanţial al dlui Dumitru Sandu ("Fenomenul comisiilor paralele în atestarea universitară", Dilema veche, nr....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mărturisirile unui cititor impenitent
E drept, pe unii dintre laureaţii Nobelului pentru literatură i-am descoperit datorită faimei lor subsecvente....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un pseudo-mit periculos: moartea lecturii
Aşa cum citim în toate cărţile bune, miturile nu sînt periculoase, de aceea cred că, în ciuda aparenţelor sale antropologic analizabile, acesta e un pseudo-mit, atît de bine mascat încît trece drept u...