Andrei PLEŞU

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Urîţi-vă unii pe alţii!

 
 

Părintele André Scrima, revenind, spre sfîrşitul vieţii, la Bucureşti şi bucuros să constate ce mulţi români se declară drept-credincioşi şi strîns legaţi de Biserica lor, observa, totuşi, că în modul cum se răsfoiesc, la noi, Evangheliile trebuie să se fi strecurat o greşeală: „Acolo unde scrie «Iubiţi-vă unii pe alţii!», lumea pare să fi citit «Urîţi-vă unii pe alţii!»“.

citiţi

Andrei PLEŞU

Un caz

 
 

Sorin Ilieșiu umple rețelele electronice cu ample texte de înfierare a subsemnatului, pline de acuzații și insinuări bezmetice. E ceea ce aș numi sindromul „mirelui refuzat”: îndrăgostitul cade în genunchi dinaintea iubitei, o cere de nevastă, iar dacă ea refuză se înfurie și o face tîrfă. În cazul de față, te vezi curtat bălos ani de-a rîndul, ți se spune că ești un reper de o viață, un soi de Bach, Dostoievski sau Klee, după care, ofensat de cîteva puneri la punct provocate de istericalele unui activism decerebrat, același ins te declară scursură, comunist, securist...

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Trecute vieţi de domni şi de domniţe...

 
 

Cum a fost posibil miracolul şcolarităţii noastre în vremurile asfixiante ale anilor ’50-’60 şi ce prăpastie enormă există între performanţa didactică de atunci şi cea de azi, în ciuda libertăţilor recîştigate după decembrie 1989 e un alt subiect, greu de sistematizat. În orice caz, nu sistemul era, în primii ani de comunism, mai bun, dar oamenii erau, în genere, peste nivelul lui.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Dialogul ca ameninţare

 
 

Avem un nou prim-ministru care, cel puţin deocamdată, n-a socotit necesar să încondeieze, în vreun fel, opoziţia şi, în genere, n-a intrat în jocul declaraţiilor belicoase. Avem un opozant important, preşedinte al PSD, care, în acelaşi spirit, a reuşit să fie critic fără apoplexie şi să propună o dezbatere politică recalibrată stilistic: de la „Ba p’a mă-tii!“ la „Sîntem de altă părere!.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Criză. De subiecte

 
 

Îi rog pe cititori să se pună, din cînd în cînd măcar, şi în pielea mea. Şi a oricărui editorialist. Trebuie să fii cît de cît inteligent o dată pe săptămînă. La dată fixă. Nu e uşor. (Comentariu pe forum: „Păi dacă nu e uşor, taci dreacu’ din gură, neam saturat de fiţele tale, plimbă burdihanul!“)

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Caragiale printre noi

 
 

„Elementele de succes: măgulirea tuturor ideilor şi formulelor populare, pe care oricine le aplaudă automatic, sau prin imitaţie, precum: tinerimea română, economia română, femeia română, ţăranul român, muncitorul român, regatul român şcl., şcl. – în genere fraza goală, declamaţia şarlatanească, lătrătura patriotică, naţională, română – cu un cuvînt, moftul...“

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Un inventar rapid de vinovăţii

 
 

Sîntem, cred, într-o situaţie în care toate soluţiile sînt proaste. Cum ar spune patronul nostru al tuturor, domnul Ion Luca Caragiale, „din această dilemă nu putem ieşi“. Şi asta pentru că, pentru ceea ce se întîmplă în stradă, toată lumea are diferite grade de vinovăţie. Primul vinovat este preşedintele ţării.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Ce mai înseamnă GDS?

 
 

Mă declar vinovat. Am fost printre cei cîţiva fondatori ai Grupului de Dialog Social, dar, după înfiinţare, l-am frecventat sporadic, iar de cîţiva ani buni – aproape deloc. Nu am, deci, acoperirea necesară pentru a mă dezlănţui critic: am statutul incert al celui care nu e nici în afară, nici înăuntru şi, prin urmare, nu poate judeca, în detaliu, activitatea „colegilor“ săi.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Lucruri importante

 
 

Într-un articol de anul trecut, spuneam că prezenţa supraabundentă a anecdoticii cotidiene în presa curentă abate atenţia cititorilor de la „lucrurile cu adevărat importante“. Ei bine, unul dintre aceşti cititori mi-a scris pentru a mă întreba care anume sînt lucrurile cu pricina. Întrebarea e legitimă şi m-a făcut să mă simt stingherit.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

"Chef pe cinste"

 
 

Răsfoirea rapidă a emisiunilor oferite de canalele noastre de televiziune în noaptea de revelion a reuşit să mă indispună. În rezumat, era vorba de monotonie, vulgaritate, lipsă de imaginaţie şi de haz, neprofesionalism, stereotipie verbală şi gestuală, efect ieftin, prost-gust.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI