Andrei PLEŞU

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

O sminteală

 
 

L-am întîlnit, cîndva, pe dl Mihai Gâdea, pe vremea cînd începuse o emisiune de interviuri la Realitatea TV. Mă invitase foarte politicos la un dialog şi lucrurile s-au desfăşurat civilizat. La plecare, dl Gâdea a avut chiar gentileţea să mă ducă acasă cu maşina proprie, aşa încît, pe drum, am putut schimba, în continuare, cîteva gînduri.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

O veste bună

 
 

Cînd inviţi la masă oaspeţi străini veniţi cu treburi în împestriţata noastră Capitală, e inevitabil să ţi se ceară „ceva specific românesc“. Politeţe? Curiozitate autentică? Cercetare etnografică? Puţin importă. Fapt e că trebuie să ai la îndemînă soluţii cu care să nu te faci de rîs. Soluţii ar exista.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Note, stări, zile

 
 

De cîteva zile, o serie de canale de televiziune îl au ca invitat pe Miron Cosma. I se furnizează interlocutori de tot soiul (care acceptă, cuminţi, să intre în dialog cu el), iar moderatorii îl lasă să se desfăşoare torenţial (şi, de altfel, nici nu pot altfel, căci personajul nu poate fi ţinut în frîu). Omul e grosolan, sferto-doct, delirant, obraznic.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Despre compasiune

 
 

Nu sînt un „consumator“ al emisiunii Cîrcotaşii. Am căzut de cîteva ori, întîmplător, asupra unor secvenţe ale emisiunii cu pricina şi mi-am făcut o oarecare idee despre dnii Huidu şi Găinuşă. Cel puţin două lucruri pot spune în favoarea lor (cu o menţiune specială pentru dl Huidu).

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Cei ce cred şi cei ce nu cred

 
 

Mi-am amintit de o vorbă de duh – una dintr-o mie – a lui Henri Wald: „Sînt un om credincios. Cred că Dumnezeu nu există“. Dincolo de poantă, afirmaţia aceasta deschide o suită de subteme, care ar merita să fie dezvoltate. Ea semnalează, de pildă, faptul că ateismul nu e mai puţin o „credinţă“ decît credinţa însăşi.

citiţi

Andrei PLEŞU | Dileme de altădată

Alte fragmente din lumea lui Ilf şi Petrov

 
 

Rugăciuni şi reflecţii mistice: "Doamne, Dumnezeule, care de fapt nu exişti..." sau "Ştie numai Dumnezeu. Şi întrucît Dumnezeu nu există, nu ştie nimeni."

 

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Un film antipatic...

 
 

The Soviet Story poate deschide un infinit front de dezbatere. 1) Nu ştim istorie. Trăim, de regulă, toată viaţa, din ce-am învăţat în liceu, ceea ce, în multe cazuri, e insuficient şi manipulatoriu. Dar să zicem că e o „vină“ scuzabilă. În definitiv, nu toată lumea trebuie să se investească în cercetarea trecutului. Mai grav e că 2) Nu ştim istoria recentă.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Nostalgici vechi și noi

 
 

Că Nicolae Ceauşescu credea în competenţa lui universală, că nu ezita să dispună de poporul român ca de propriul său şeptel, că n-avea dubii, că se considera o figură istorică şi un lider planetar o ştim. Nu ne miră: e simptomatologia clasică a megalomaniei paranoiace.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Psihologia imnului național

 
 

„Deşteaptă-te române!“ şi-a avut vremea şi rostul lui. De necontestat. S-a cîntat, mobilizator, la 1848, la 1877, în timpul celor două războaie mondiale, la Braşov în 1987 şi la Revoluţie, în decembrie 1989. Nu se pune problema să uităm melodia, vorbele şi istoria lor. Dar avem voie să ne punem unele întrebări cu privire la calitatea de „imn naţional“ a acestui respectabil cîntec.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Viciile unui muzeu inexistent

 
 

Românii se urnesc greu să facă lucruri. Au însă geniul comentariului. Nu că alţii n-ar fi, de asemenea, înclinaţi să comenteze ceea ce se întîmplă în jur, dar noi adăugăm acestei universale înclinaţii o dimensiune în plus: noi sîntem gata să comentăm şi ceea ce nu există, ceea ce nu s-a întîmplat (încă). Nu degeaba am oferit patrimoniului anecdotic planetar povestea drobului de sare.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI